Lecția 2: Alfabetul german

Bună, tocmai am început să învăț limba germană. De fapt, am știut-o în primii 6 ani de viață, dar când m-am întors în Turcia, a rămas ca o amintire care a fost uitată neglijent. În zilele noastre, după exact 21 de ani, încep să învăț din nou această limbă. În prezent, cunoștințele mele despre această limbă sunt la punctul zero și pornesc de la alfabetul pe care mi l-ai dat. Mulțumesc foarte mult pentru eforturile depuse...

Dacă vrei, aruncă o privire aici. (Mai întâi faceți clic pe o scrisoare și citiți ce apare, apoi omul care alergă la dreapta etc.)
https://193.171.252.18/www.kidsweb.at/Buchstabengeschichte/index.htm

Tocmai încep germanul ya.site pe internet a fost șansa noastră de a veni peste noi. Nu puteam trece fără să-mi trimiți un mesaj. Mulțumesc mult tuturor celor care au trecut pe acolo.

Sunt reguli mult mai ușoare decât engleza. Multe scrisori sunt citite ca în turcă. altele diferite:

ä – citit ca litera deschisă e. Este similar cu litera e pe care o cunoaștem, este necesar să deschidem gura mai larg pentru a o pronunța corect.
c – nu se folosește în general singur, dar dacă este, se folosește ca k, ca în engleză; sau citiți ca -ts-.
e – citit închis. Cu alte cuvinte, se citește între litera e și litera i așa cum o cunoaștem. Se pronunță ca litera ı în ultima silabă.
h – se pronunță la începutul cuvântului ca în turcă. Dacă este la mijloc sau la sfârșitul cuvântului, se pronunță ca ğ.
j – citiți întotdeauna ca y.
l – întotdeauna pronunțat ca l subțire. Adică, ca l din cuvântul lampă. Nu se citește niciodată gros ca în cuvântul kalas.
q – citit întotdeauna ca ku.
r – majoritatea germanilor pronunță r gutural, similar cu ğ. Dar sunt și cei care o citesc apăsând-o ca în turcă, așa cum face trupa Rammstein în piesele lor. (wer zu lebzeit gut auf erden, wird nach dem tod ein obstacle werden.) (vezi obstacol)
s – dacă se află la începutul cuvântului și este urmată de o consoană, se citește ș. În caz contrar, se citește întotdeauna ca z.
Se citește ca ß – s.
v – adesea citit ca f. (pot exista excepții, cum ar fi cuvântul noiembrie*)
w – citit întotdeauna ca v.
x – se pronunță ca s la începutul cuvântului și ca -ks- la mijloc și la sfârșitul cuvântului.
y – se găsește de obicei între două consoane și se pronunță ca ü. altfel se citește ca y.
Se citește ca z – ts. (cuvântul zornig se pronunță tsoğnig)

de asemenea;

Se pronunță ca äu – oy. (enttäuschen – enttoyşın)
Se pronunță ca eu – oy. (kreuz – kroyz, kğoyz)
ch – dacă este o vocală joasă înaintea ei sau la începutul unui cuvânt, se citește între ș și h; Dacă înaintea ei este o vocală joasă, se pronunță ca litera h, care se spune de la vocea guturală.
Se pronunță ca ei – ay.
adică – pronunțat ca un i lung. (ziege – tsiige)
Se pronunță ca sch – ș.
Se pronunță ca ss – s.
Se pronunță ca ck – k. (bock – rahat (înseamnă capră))
Se pronunță ca tsch – ç.
er – dacă este la sfârșitul cuvântului, majoritatea germanilor îl citesc ca ag. A o citi mai devreme nu este o greșeală fatală, dar ar trebui totuși evitată. Dacă nu este la sfârșitul cuvântului, se citește la fel de îndoit ca în regula normală de citire r.
ție: Se citește ca „tsyon”. (naţional)

danke schön

De exemplu, există multe diferențe între dialecte și dialecte în turcă și sunt sigur că sunt aceleași lucruri în Germania. Accent bavarez, accent zart, accent zurt – deci ce sau orice accent ne înveți acum este ceva asemănător cu dialectul de la Istanbul în turcă Turcia – adică indiferent de accentul sau dialectul vorbit de cei mai culți oameni din Germania. mă întrebam despre asta

Nazire, după fiecare răspuns nu pot să-ți mulțumesc, dar mulțumesc pentru toate
mulțumesc
Mulțumesc mult

Buna ziua, am descoperit recent acest site. Multumesc mult tuturor celor care au contribuit, totul a fost explicat foarte clar. Voi intra mereu de acum incolo.